‘Prin existenta sa creatoare, prin istoria sa, omul se realizeaza pe o linie unica in univers. Prin nivelul sau existential de o demnitate singulara in comparatie cu al tuturor creaturilor, omul poate avea mandria si satisfactia singularitatii. Permanenta destinului creator al omului este insa tragic conditionata. Conditiile care garanteaza omului existenta creatoare sunt exact conditiile prin care omului i se risipesc sansele de acces in absolut. Istoria umana ne apare deci ca o rezultanta a doua componente care in existenta universala actioneaza oarecum in sens opus. Istoria umana apare ca un ‘compromis’, ca un compromis intre aspiratia secreta a omului de a se substitui Marelui Anonim si intre masurile de aparare luate de Marele Anonim in vederea salvarii centralismului existential.“ (Lucian BLAGA)