O filosofie concreta este o filosofie a gandirii ganditoare; ea nu se poate constitui decat printr-un soi de primejdioasa si necurmata acrobatie. Stiu de pe acum ca, in ceea ce va urma, exprimarea, terminologia vor fi oricand inexacte; pe cat imi va sta in putinta, ma voi stradui sa-l ajut eu insumi pe cititor sa opereze acea indreptare a viziunii launtrice care, nadajduiesc, ii va ingadui sa patrunda dincolo de cuvintele firave de care, in pofida a ceea ce simt, ma voi vedea silit a ma folosi. Gabriel MARCELBine articulata, cu toate ca din bucati, opera lui Gabriel Marcel respira mirajul gramatical, imprumuta virtutea platonica a limbajului de a institui in plan ontologic. Nu insa fara conflict. Ca raspuns la solicitarea cotidiana, la abordarea donquijotesca a proximitatii, filosofia lui Gabriel Marcel purcede din autodispute terminologice, din confruntarea cu termeni litigiosi ce urmeaza a fi domesticiti pe drumul victoriei, intr-un parcurs cvasigeografic in care opera se constituie dintr-o parte continentala (filosofia) si una insulara (dramaturgia). Daca trairea clara a certitudinii se afla in opera filosofica, nu e mai putin adevarat ca restul angoaselor este neutralizat cu anticipatie in opera sa dramatica. Sa luam aminte insa la avertismentul filosofului: „secretul adasta in insule”. Cristina SAVOIU