Daca timpul lui azi s-ar lasa reprezentat si altfel, acesta ar fi tesut din povesti, din instantaneele unui aici si acum, din insemnatatea lui a fi prezent. Sau din clicuri, daca ne raportam la cartea lui Dani Torrent, „Album pentru zile ploioase”.Povestea, impregnata cu nuantele jovialului, isi concentreaza semnficatiile, pornind de la imaginea unui baietel si de la pretextul sau pentru a fi bucuros –ultima zi de vacanta. Motivele lui sunt, desigur, bine intemeiate, iar printre ele se numara coroana de hartie care-i este asezata pe cap, tortul preferat pregatit de bunica, suflatul in lumanari sau cadourile foarte speciale. Dar ziua aceasta nu marcheaza numai o aniversare, ci si intalnirea cu intreaga familie, sarbatorita prin detasarea de grijile cotidiene. Astazi este despre a fi usor ca o pasare, despre baloane de sapun care stralucesc in soare, despre a plonja in miile de scanteieri aurii ale apei.„Astazi”este si laitmotivul naratiunii, nucleul textual in jurul caruia se contureaza paralele semantice. Folosind ca prilej aniversarea baiatului, autorul confera valoare unei zile banale pentru toti ceilalti, transformand-o intr-un astazi al bucuriei si al implinirii. Dar inraurirea benefica a timpului prezent devine si mai evidenta odata corelata unui alt adverb de timp – „maine”.Raportul comparativ „azi-maine” subliniaza dominantele celor doua coordonate temporale. Prezentul devine sinonim spontaneitatii, puterii de a trai clipa, ancorarii intr-un timp care are rabdare si care permite desfatarea dupa bunul plac. Pe de alta parte, lucrurile serioase, importantesuporta amanarea si graviteaza in jurul lui maine: de exemplu, inceperea scolii sau mersul la serviciu al adultilor.