Il Valacho este unul dintre cele mai bune, mai interesante si mai moderne romane istorice romanesti. Cu un Mihai aflat la antipodul simplificarilor de moment. Un Mihai complex, introspectat, cult, ipostaziat cand ca om politic, cand ca om de arme, cand ca voevod, cand ca om pur si simplu, ascultand de glasul ratiunii, dar si de glasul instinctelor, situat in context romanesc, dar si european, dur, dar si de o sensibilitate insolita, senzual, dar capabil sa traiasca si la altitudinea inefabila a reflectiilor. Personajul Mihai Viteazul l-a preocupat pe Radu Theodoru cu pasiune si consecventa, astfel incat de multe ori s-a identificat cu epoca descrisa si a trait-o la modul unei translatii temporale; Vulturul e o carte scrisa din interiorul epocii de un participant spiritual la marile victorii si infrangeri ale eroului. Chiar daca, ipotetic, Radu Theodoru isi va condensa textul, urmarind o adancire pe plan estetic, conflictual, a personajului, fara alterarea decorurilor, figura lui Mihai nu va aparea altfel: structural, voievodul a fost definit aici ca personalitate in istorie, ca personaj al unei epopei grandioase. -Emil Manu Mihai Viteazul este, in viziunea lui Radu Theodoru, un insingurat intr-o Europa sfasiata de contradictii si de ambitii, demagogica sau ostila fatis demersurilor sale nationale; insingurat in lealitatea si vitejia sa, prin tradarea si bicisnicia altora; instrainat de trufia neghioaba a nemesilor si de lacomia marilor boieri; instrainat de taranii legati de glie prin uneltirile acelorasi boieri. Instrainat, mai ales, de sine, claustrat in visul si in lumea pe care el insusi si-a creat-o si din care nu mai poate evada. -Nicolae Baltag