Pe vremea comunismului spuneai un banc politic cu Bula, ascultai un banc politic cu bula, era si asta o forma de dizidenta. Bula era ca o pastila impotriva stresului.Mi-l amintesc pe marele poet Nichita Stanescu povestind bancuri cu Bula. Le povestea foarte serios, dar ii stralucea in ochi i sclipire sugubeata. O data a venit la “Gazeta Literara” cu cateva foi inegrite cu bancuri cu Bula, auzite de el in Piata Matache Macelaru.