Precum un adevarat releveu arheologic, productia Euroartist Bucuresti este ca o conserva de clisee, acte, atitudini, aspiratii, reprezentari si neajunsuri ale vremii. Ea este “datata” in sensul pozitiv al termenului, purtand amprenta betonierei din Titan pana in cea mai adanca fibra a fiecarei fotoactiuni inscenate sau a fiecarui performance. Productia lor poarta semnul buticului, al prafului, al periferiei, al demagogiei si vitalismului debordant al unei civilizatii ingenuncheate, abrutizate, dar care continua sa-si strige vehement prezenta. De la vestigiile comportamentale decerebrate ale Daciadei si Cantarii Romaniei la nationalismul vadimist si de la intelectualismul bibliografist la culturalismul europenizant, sabloanele anilor 90 se disting cu pregnanta din fotoactiunile lor.Cei doi artisti au mizat tocmai pe acele elemente pe care artistii seriosi ai timpului le-au escamotat sau evitat, ca fiind ridicole, pasagere si nesemnificative in ordine creatoare, in raport cu “temele” lor profunde si absolute.