„O conceptie metafizica e destinata sa dea o transparenta mai intai figurii si articulatiilor grave ale existentei, sa puna in lumina coordonatele fundamentale ale tainei cosmice, sa reveleze osatura si arhitectura secreta ce le banuim in fiinta Marelui Tot din care facem parte. Ca atare, orice gand metafizic aspira sa-si aduca lumina sa in noaptea mare in mijlocul careia suntem pusi. Metafizica e o lansare de faclii aprinse in ultime abisuri si se repercuteaza in noi ca o «trezire». Noaptea din afara nu e insa totul. Mai este si o noapte launtrica a propriei noastre fiinte. Cand ochiul filozofic s-a indrumat spre launtrul omului, s-a ajuns de asemenea la intelegeri care, indiferent de priza lor sub raport absolut, au devenit si ele tot atatea «treziri» pentru spiritul omenesc.“ (Lucian BLAGA)Lucian Blaga(Lancram-Sebes, 9 mai 1895-Cluj, 6 mai 1961). Face scoala primara germana la Sebes (1902-1906) si liceul „Andrei Saguna” la Brasov (1906-1914). Debuteaza in ziarele aradene Tribuna cu poezia „Pe tarm” (1910) si Romanul cu studiul Reflectii asupra intuitiei lui Bergson (1914). Urmeaza cursurile Facultatii de teologie din Sibiu si Oradea (1914-1916). Studiaza filozofia si biologia la Universitatea din Viena (1916-1920), obtinand titlul de doctor. Revine in tara in ajunul Marii Uniri. Publica la Sibiu placheta de versuri Poemele luminii si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu (1919). Prima sa drama, Zalmoxe, apare in ziarul Vointa (1920). Academia Romana ii decerneaza Premiul „Adamachi” pentru debut (1921). Universitatea din Cluj premiaza piesa Zalmoxe (1922). I se tiparesc primele traduceri de poezie in revista cernauteana Die Brucke (1922). Redactor la ziarele Vointa si Patria, membru in comitetul de directie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicatiile Gandirea, Adevarul literar si artistic si Cuvantul (1922-1926). Atasat si consilier de presa la Varsovia, Praga si Berna (1926-1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936-1938) si ministru plenipotentiar al Romaniei in Portugalia (1938-1939). Academia Romana ii confera Marele Premiu „C. Hamangiu” pentru opera dramatica si poetica (1935). Este ales membru activ al Academiei Romane (1936). Dupa Dictatul de la Viena se afla in refugiu la Sibiu, insotind Universitatea din Cluj (1940-1946). Conferentiaza la Facultatea de litere si filosofie (1946-1948). Cercetator la Institutul de istorie si filosofie (1949-1951). Bibliote