Un mare roman, ignorat fie din lasitate (…), fie din indiferenta. In fine, cum critica literara este nu doar un exercitiu hermeneutic, ci si unul axiologic – altfel interpretarea e mohorita si laxa, avind miasmele apei statute –, mi-am spus ca nu e tocmai lipsit de sens sa descindem in tesatura romanului, pentru a-i descifra desenul ascuns, pentru a-i evalua adincimile si, de ce nu?, pentru a vedea in ce masura in articulatiile lui se ascunde, deliberat sau prin fatalitate, partea nevazuta a autorului. Si nu cred ca e vorba de curaj, ci de onestitate. Mircea A. Diaconu