“Sa ne jucam ca facem arta!” este titlul albumului, precum si ideea noastra de baza. Sophia s-a jucat cu creioanele de desenat si colorat fara sa stie ca face arta, fara sa aiba notiunea de arta, iar in momentul in care i s-a lamurit ca jocul ei poate duce la opere artistice, a continuat sa se joace, insa mai disciplinat. Spiritul jocului – poate ar fi mai nimerit sa spun instinctul jocului – i-a insotit mereu lucrarile, i-a dat entuziasm, a ajutat-o sa invinga plictisul si rutina. Din jocurile mintii si ale sensibilitatii este croita personalitatea copilului, jocuri pe care, crescand mai apoi, incepe sa le simplifice, inevitabil, sa le rareasca si sa le transforme in automatisme. Chiar si creatia artistilor maturi – bazata pe educatie, intelegere, rafinamente castigate prin exercitiu, tehnica, stiinta – este in mare masura consecinta automatismelor, de care nu toti mai reusesc sa se elibereze. Automatismul este, in cele din urma, opusul, dusmanul de moarte al jocului. (Vianu Muresan)