“In cazul exceptionalei biografii de creatie a lui Osip Mandelstam, este instructiv, relevant sa se insiste – din capul locului, din capul… textului – asupra momentului in care, din tainic instinct, si nu obligatoriu din orgoliu, unii mari scriitori, sau pe cale de a fi considerati ca atare, isi recunosc valoarea intrinseca a faptei ca arta si chiar si-o declara, poate ca in raspar cu gustul public caruia avangardistii, sa zicem, ardeau de dorinta de a-i… arde o palma.” (Leo Butnaru)