„Sipetul cu ingeri” dezvaluie identitatea reala a personajelor trilogiei „Ingerii din Moscopole”, un roman fascinant, de o rara si dureroasa frumusete. „Stilul literar, deopotriva expresiv, poetic, rafinat, cu tente romantice, imbraca evenimente din istoria armanilor, petrecute la inceputul secolului al XIX‑lea, precum o broderie diafana, tesuta pe o urzeala din cel mai subtire si mladios otel. Deslusesc nu numai bucuria de a scrie, dar si inalta omenie, solidaritatea sincera si totala, pana la confundare, cu nedreapta soarta a armanilor, ramura infratita cu cea a romanilor, carora le poarta o admiratie fara margini si un respect profund. Autoarea imbina cu arta acribia si truda migalei ingeresti a cercetatorului istoric – stiind sa dibuiasca acel elixir al trainiciei neamului si sufletului arman – cu o exprimare de o unica poeticitate, daruindu‑ne astfel o monumentala opera artistica si istorica din neasemuite cuvinte si imagini de o rara splendoare”, scria Eliza Roha despre trilogia Catiei Maxim.Carmen Ecaterina Constantinescu (pseudonim Catia Maxim) a absolvit Facultatea de limba si literatura romana (Universitatea Bucuresti) in 1981. A fost profesor de romana-franceza, corector si redactor la Editura Ion Creanga si a debutat ca scriitor in 2007, cu romanul „Inca un pas”, Editura Echinox, Cluj. A continuat, in 2008, cu volumul de povestiri „Clipe salvate”, Editura Nicol, Bucuresti, 2009, romanul „Ghici pe cine iubesc eu?”, Editura SemnE Artemis, Bucuresti, 2010, romanul „Intre timpuri”, Editura TracusArte; 2011, romanul „Ingerii din Moscopole”, Editura TracusArte; 2013, „Ingerii din Moscopole. Exilul” (Editura Tracus Arte), 2014, „Slowmotion” (Editura Tracus Arte), 2015, „Ingerii din Moscopole. Istorii ingemanate” (Editura Tracus Arte). Catia Maxim s-a documentat riguros in vederea scrierii ciclului „Ingerii din Moscopole”, astfel nascandu-se o prietenie cu comunitatea de armani, mereu interesati de promovarea si (re)descoperirea traditiilor si culturii lor. „Istoria Moscopolei a pornit de la o intamplare reala, relatata la inceputul primului volum. Pe masura ce citeam, devenea si mai palpitant. Apogeul insa l-a constituit vizita la Moscopole, in Albania, din vara lui 2010. Fiecare carte are destinul ei, ca un copil, crescut si educat pana cand vine timpul sa-si ia zborul. Personajele mele nu ma parasesc si nu ma tradeaza: doar isi consuma esentele in deplina libertate, fara ca eu sa am vreun regret”, marturisea intr-un interviu Catia Maxim.