Schita pentru o autoanaliza, ultimul text al lui Pierre Bourdieu, publicat postum, ne propune – pe armatura propriului sistem teoretic si metodologic – ebosa traiectoriei sale personale si intelectuale. Prevestita de „insolitele confesiuni impersonale” din Meditatii pascaliene, demarata ca proiect in partea finala a ultimului curs pe care l-a tinut la College de France, volumul se vrea o autosocioanaliza. Proiectul lui intelectual este de a gasi acel „loc geometric al tuturor perspectivelor” despre care vorbea Leibniz, evitand atat „excesul de proximitate”, cat si „excesul de distanta”, incercand sa nu devina „ideologul propriei sale vieti”. Rezultatul – un balans eroic si, pe alocuri, improbabil intre personal si impersonal – este cea mai frumoasa si mai adevarata carte a lui Pierre Bourdieu.