Arhitectul care ar accepta rolul de combinator de clisee vechi, semnificative si banalitati valabile in contexte noi, ca fiind conditia sa intr-o societate ce isi dirijeaza in alta parte cele mai reusite eforturi, sume importante si terminologii elegante, ar putea exprima ironic, in aceasta maniera indirecta, o preocupare reala pentru scara rasturnata de valori a societatii.