Cand scriitorul are un destin propriu plin de framantari demne de o carte, de incercari dintre cele mai grele si nazuinte dintre cele mai inalte, romanul sau nu poate fi altceva decat o impletire de real cu fictiune, cu accente mistice si context istoric divers. Cartea de fata este o marturie a autorului transformat in personaj principal, infruntand vaile si inaltimile existentei, plin de dor pentru singura oaza de liniste: privirea mamei.