Povestirile scrise in aceasta perioada (1920-1940) infatiseaza o Rusie fermecata, o populatie de expatriati, observati atent, cu excentricitatile lor de fiinte asuprite, care profita prin purtare de natura provizorie a propriei cetatenii… Exista ceva incintator in felul in care Nabokov, descendent aristocrat si artist autocratic, si-a imprumutat imaginatia, cu atita cuprindere si veselie, acestei ambiante de mahala a exilului in saracie. – John Updike, The New York Times Nici un autor nu a exprimat in culori mai vii, nu a explorat cu mai multa forta si varietate fizica imperativa pentru a da forma si sens unei experiente, ca apoi sa poata fi inteleasa si indurata. – The Washington Times Povestirile reunite in acest volum ofera o remarcabila viziune de ansamblu asupra evolutiei unui scriitor magnific… Efectul unei asemenea desavirsiri a exprimarii indica o finete a auzului, o inventivitate profund uimitoare si fara limite – zboruri ample ale imaginatiei. – The New Yorker Probabil cea mai adinca, cea mai importanta tema, indiferent daca reprezinta subiectul propriu-zis sau se strecoara printre rinduri, este dispretul lui Nabokov fata de cruzime – cruzimea oamenilor, cruzimea sortii –, iar in Povestiri… exemplele sint numeroase… – Dmitri Nabokov