Trecem prin viata cu credinta ferma ca marea majoritate a evenimentelor in care suntem implicati reprezinta de cele mai multe ori ”propria noastra alegere”, si ca noi suntem cei care decidem directia in care, la un moment dat o ia ”drumul vietii noastre”. De la primii pasi in viata descoperim cu uimire si aviditate lumea si pe noi insine, incercand sa ne asiguram ceea ce resimtim ca fiind imperios. Mai intai plangand si astfel solicitand celor de langa noi implinirea nevoilor si necesitatilor noastre, iar mai apoi incercand sa ne intelegem pe noi insine si astfel sa ne integram in familie si societate. Joaca si interactiunea sociala ne aduc pe rand elementele necesare bucuriei pe care o urmarim cu aviditate, iar ceilalti reprezinta pentru micul copil o modalitate prin care isi satisface cu aviditate nevoile pe care insa nu le constientizeaza pe deplin. Lucrurile merg de la ”sine” si noul membru al societatii incearca sa isi gaseasca propriul lor, solicitand si primind atentia si afectiunea parintilor si celorlalti membri ai comunitatii, astfel incat fericirea de a exista apare in mod natural si spontan. Copilul incearca sa raspunda la solicitarile mediului si adultilor si sa se conformeze acestora pentru a beneficia in continuare de atentia si grija comunitatii. Incepe sa se perceapa pe sine ca individ distinct si foloseste interactiunea sociala pentru a se manifesta si a se impune ca o personalitate distincta. Incepe sa aiba noi nevoi, de o natura mult mai subtila, care observa ca se pot implini numai prin intercorelarea cu ceilalti. Propria sa identitate de sine devine din ce in ce mai puternica pana la momentul in care, adolescent fiind realizeaza ca viata sa, asa cum o stia pana atunci nu mai poate continua. Daca pana in acel moment era o insula de sine statatoare, o ”enclava” auto-suficienta pentru a fi fericit, acum realizeaza ca bucuria si stima de sine depind din ce in ce mai mult de reactiile celorlalti, pe care nu le intelege pe deplin desi si le doreste intr-o anumita forma. Dependenta de celalalt, pe care incearca sa o anihileze sau sa o implineasca sub forma relatiilor personale intime declanseaza o noua etapa a vietii individului, care incepe o lupta acerba pentru dominare si recunoastere. Presiunea propriei fiziologii, ce se manifesta sub forma impulsurilor sexuale si propria sa imagine de sine se intersecteaza in structura si psihicul micului om, generand o serie nesfarsita de comportamente absolut noi pentru acesta, in care tendinta de a isi gasi echilibrul si independenta se ciocneste de nevoia imperioasa de a fi intr-o relatie cu celalalt, fapt ce il forteaza sa renunte la propriul sau egoism si sa experimenteze o gama noua si ravasitoare de trairi, sub forma iubirii. Avalansa noilor emotii si sentimente genereaza o furtuna interioara ce bulverseaza micul adult si il arunca in noi si dureroase tentative de a-si asigura linistea si fericirea, cunoscand primele drame emotionale sub forma respingerilor. Micile traume, care uneori pot imbraca forme extreme arunca individul intr-o nebuloasa comportamentala, care este caracterizata…