Ca orice carte scrisa mai intai cu sufletul si abia dupa aceea cu mintea, si aceasta pe care ai onoarea deo­sebita sa o tii in mainile tale – precum si celelalte de dinainte si cea care-i va urma – are da­rul ascuns de a te transpune, pe nebagate de seama, intr-un uni­vers paralel cu realitatea; citind, te vei trezi adesea auzind un gand ascuns care-ti sopteste insidios sa nu mai pleci niciodata de la poalele Muntelui Golia. Si-ti vei dori, din ce in ce mai mult, din ce in ce mai puternic, sa te insotesti cu eroii acestor po­vesti minunate, sa detii puterile lor neobisnuite si sa tra­iesti, la propriu, aventurile basmuite cu atata seva scrii­to­riceasca de Aurel Carasel. O mirare copilareasca te va cuprinde atunci si vei percepe, vag, undeva la limita con­stiintei, ca falduri peste falduri de povesti se astern peste tine si… iti place. E o senzatie pe care o vei resimti indife­rent de varsta, fiindca acolo, in suflet, copilul din tine abia asteapta sa citeasca povesti noi, incantatoare, pentru a se putea bucura inca o data ca exista miracole.