Pierdut in Egipt, Sudan & Etiopia. Jurnal de calatorie Draga cititorule, iubitor de calatorii – pentru ca acest jurnal iti este adresat, vreau sa incep prin a-ti spune ca eu nu scriu carti a caror coperta le-o semnez; acestea se scriu singure in timp ce eu calatoresc. Nu este vorba de literatura, evenimentele relatate aici nu s-au desfasurat fictiv, doar in mintea mea, ci le-am trait in momentele in care le-am scris astfel ca tu ma vei insoti pas cu pas si ceas de ceas… Sper sa-ti placa si sa te convinga sa pornesti si tu intr-o asemenea aventura, pentru ca tare fain mai este! Marturisesc ca mi-ar fi placut sa parcurg in sens invers aceasta calatorie, din Nairobi, Kenya pana in Egipt trecand prin Etiopia si Sudan in drumul meu spre casa. In felul acesta, poate, apreciam altfel spre exemplu frumusetea castelului din Gondar, castel care, sub imperiul impresiilor maretelor constructii din Egiptul antic, a parut doar un simplu castel medieval, asa cum am vazut cu zecile peste tot. Cu toate acestea insa nici nu cred ca ma poate contrazice cineva daca spun ca nu se poate compara impresia pe care ti-o lasa un templu in Luxor cu cea lasata de un oricare alt castel. Atat Egiptul cat si Sudanul le-am gasit ca fiind tari cu locuitori, in marea lor majoritate, calzi si binevoitori, atata tot ca in Sudan sistemul nu este doar neprietenos, ci chiar potrivnic celor care-l locuiesc. Nu ma refer deloc la mine in acest context, ci chiar la localnici. Eu vin, plec; un calator prafuit care in curand va pasi in alta tara; dar ei, cei care traiesc aici zilnic, ei se lovesc mereu de abuzurile politistilor, de mafia din transport sau comert si asa mai departe… acest fenomen l-am vazut comun tuturor tarilor din lumea a treia, atat din Asia, cat evident si din Africa. Daca in Egipt si Sudan senzatia care m-a urmarit toata calatoria a fost aceea de praf in ochi, in Etiopia, senzatia dominanta a fost de cu totul si cu totul alta natura. Aici m-am simtit in permanenta urmarit – si nu cu scopuri neaparat ortodoxe. -Catalin Vrabie