Scopul meu principal a fost sa demontez conceptia lui Adolf Harnack, potrivit careia in perioada patristica mesajul Bibliei a fost corupt de filosofia elenistica, abordand nepatimirea divina drept caz de departajare. Trebuie reabordat acest domeniu, de vreme ce, cel putin in evaluarea nepatimirii divine, teza lui Harnack inca domina gandirea multor teologi moderni. Contrar unei intelegeri gresite larg raspandite, in lumea elenistica nu a existat nimic asemanator cu o „axioma a nepatimirii divine” universal recunoscuta. Totodata, am argumentat in aceasta carte ca respingerea de catre Biserica a principalelor erezii hristologice a urmat o serie de transformari dialectice, toate intreprinse pentru a apara o conceptie a implicarii divine vrednice de Dumnezeu. In aceasta descriere „dialectic” nu este un cuvant gol: cugetul Bisericii a respins, pas cu pas, cele trei strategii neadecvate care aveau ca scop eliminarea tensiunii dintre statutul divin al lui Hristos si experientele omenesti ale slujirii Sale pamantesti, cel mai expresiv formulata in afirmatia paradoxala: „Cel Nepatimitor a patimit”. Paul L. Gavrilyuk