Inflorirea staretismului rus incepe catre ultima treime a secolului al XVIII-lea, isi atinge apogeul in secolul urmator si continua, fara a se intrerupe, pana la revolutia din 1917. Astfel, aceasta traditie duhovniceasca se iveste odata cu reinnoiorea vietii monahale din Rusia, din vremea in care arhimandritul Paisie Velicikovski face sa renasca adevaratul cenobitism in manastirile din Moldova, de unde ucenicii lui se raspandesc in tara sa, mai cu seama in regiunile Kaluga, Kursk si Orel. Ea se sfarseste – sau cel putin devine imperceptibila pentru ochiul din afara – in momentul in care monahismul cenobitic dispare in Rusia, sub revolutie.