Un tata care se lupta cu o fiica adolescenta care mananca pasari vii; un barbat care trage dupa el cadavrul sotiei intr-o valiza de piele si care, impotriva vointei lui, devine un artist la moda; femei in rochii de mireasa, care asteapta, abandonate, pe marginea unui drum; acestea sunt cateva dintre personajele care anima povestile Samantei Schweblin. In fundal, o realitate alcatuita din detalii concrete, al carei registru este brusc schimbat prin gesturi izvorate din atitudini suprarealiste si tulburatoare: pentru ca in spatele rutinei banale de zi cu zi exista un halo intunecat, un ranjet ce ignora voit absurditatea fiecarui act. Firul invizibil care uneste o poveste cu alta, fiecare intriga cu urmatoarea consta in complexitatea relatiilor umane, tragedia – sau tragicomedia – ce isi trage seva din lipsa de comuncare. In aceste pagini, constructia narativa in intregul sau face aluzie de fiecare data la altceva: la reprezentarea unei umanitati care se lupta cu un echilibru precar, la acea schela fragila pe care se sprijina viata noastra si la faptul ca o suflare de vant sau un freamat al inimii ar putea sa cutremure pamantul intr-o clipa.