Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita (adica veniturile familiei nu sint deloc subtirele), iar fetita lor e definitia curiozitatii: din plimbarile prin noul oras se naste o alta realitate, mult mai interesanta, in care padurile vecine apartin unor vrajitoare, zonele noroioase de pe linga blocuri sint mlastini stapinite de capcauni ori egrete, iar in parcuri se intimpla lucruri magice. Dar, daca toate merg asa de bine, de ce e „greu sa adormi seara”? Efectele cumulative ale dezradacinarii sint uneori greu de sesizat, asa ca personajul Mihai Buzea se apara reconstruind un prezent pentru sine si ai lui si recuperindu-si trecutul bucata cu bucata. Cit de bine te cunosti, daca esti capabil sa intelegi ce s-a intimplat cu tine si, mai ales, cine esti tu, cel de-acum – sint tot atitea intrebari pe care autorul Mihai Buzea le pune in cartea de fata, sub pretextul rememorarii unor parti din viata sa si a familiei sale. Intrebarile ajung pina la urma sa-si capete raspunsurile, insa independent de vointa lui. Paralel il atrage pe cititor intr-un joc la care putini isi doresc sa ia parte cu adevarat.