Originea acestei lucrari sta in bogata colectie fotografica si in bunavointa de a pune la dispozitie aceasta colectie – depozitara trecutului sau artistic – a omului de teatru si film, maestrul Papil Panduru. Intr-un timp in care trecutul este tratat cu superficialitate, este rastalmacit sau ignorat – ar mai fi sa spunem negat – de catre personaje care fixeaza pietre de hotar ale unor drumuri ce duc spre nicaieri, aceasta carte vine sa arate cum a fost candva teatrul si filmul romanesc si cam catre ceea ce ar trebui sa se tinda. Va fi o lucrare ilustrativ-expozitiva, din care nu va lipsi insa analiza unor momente cum ar fi, de pilda: raportarea la climatul social-politic al timpului in care protagonistul s-a format si consacrat ori conjuncturile in care a cunoscut oameni ce i-au influentat sau carora le-a influentat cariera. La disparitia regizorului Sergiu Nicolaescu, domnul academician Eugen Mihaescu avea sa scrie: „Astazi am pierdut un prieten. Romania a pierdut [pe] ultimul aristocrat al artei…”. Aristocratia n-are culoare sociala. Aristocrati gasim atat in randul comandantilor de prim rang (Nicolaescu), cat si in randurile soldatilor (a se citi a oamenilor simpli din randul actorilor. Cum e cazul protagonistului nostru. Panduru). Bogata colectie fotografica sustine aceasta teza, dupa cum si textul prezentei lucrari va incerca acelasi lucru. -Autorul