Pachetul contine titlurile: •Teatru – I.L.Caragiale (256 pagini) •Apus de soare. Viforul. Luceafarul – Barbu Delavrancea (304 pagini) •Teatru – Liviu Rebreanu (392 pagini) Teatru – I.L.Caragiale: La acest temperament histrionic prin excelenta, sa adaugam cultul lui Delavrancea pentru muzica simfonica si de opera – mediul in care traia familia scriitorului fiind unul eminamente artistic. Nu e o exagerare a spune ca Delavrancea isi auzea piesele – si nu doar replicile personajelor, ci toate efectele de zgomot (tunete, fulgere) care insotesc momentele dramatice (mai ales in Apus de soare ), pentru a intensifica efectul asupra spectatorului. Apus de soare. Viforul. Luceafarul – Barbu Delavrancea: La acest temperament histrionic prin excelenta, sa adaugam cultul lui Delavrancea pentru muzica simfonica si de opera – mediul in care traia familia scriitorului fiind unul eminamente artistic. Nu e o exagerare a spune ca Delavrancea isi auzea piesele – si nu doar replicile personajelor, ci toate efectele de zgomot (tunete, fulgere) care insotesc momentele dramatice (mai ales in Apus de soare ), pentru a intensifica efectul asupra spectatorului. De aceea indicatiile scenice ale autorului ar trebui citite cu mare atentie: pentru ca avem astfel ocazia de a vedea cum gandea Delavrancea insusi – mare actor, ca orice mare orator – aparitiile eroilor, ca si fundalul sonor care sa-i insoteasca. Sa mai adaugam si certul talent plastic al scriitorului – manuscrisele sale au mereu desene pe margine, spre exemplu. Astfel ca tot Delavrancea era si primul care isi reprezenta mental piesele, fixandu-le in spatiu. Oana Soare Teatru – Liviu Rebreanu: Daca romanele sunt cea mai inalta forma de relief a operei lui Liviu Rebreanu, teatrul constituie in viata lui o preocupare statornica si care i-a absorbit o buna parte a zilelor. Interesul pentru scena e adeverit astazi, in primul rand, de piesele lui: Cadrilul, Plicul, Apostolii . Ele intregesc geniul unui scriitor care a stiut in oricare din paginile sale sa treaca dincolo de pragul convenit al adevarurilor si sa deschida o perspectiva revelatoare asupra imprejurarilor care trec si a oamenilor care raman. Sunt comedii in buna traditie a literaturii noastre, sunt comedii care infrunta timpul – cum o dovedesc succesele reluarilor recente desi autorul lor le considera distractii ale spiritului, divertismente scrise intr-o luna de recreatie intre doua romane grele. – Radu Beligan