Pachetul contine 3 carti: • Rusoaica – Gib Mihaescu ( 368 pagini) Rusoaica e un roman pe masura timpului in care a aparut. Reconfortant pentru publicul interbelic, el il reasigura pe cititor de faptul ca actiunile omenesti, chiar si cele aflate sub invelisul complex al culturii (aici: fuga dupa Rusoaica din romanele rusesti), sunt naturale si primare – si ca instinctul sexual agresiv-irational si, implicit, relatiile inegale dintre genuri fac parte din acestea. Citita in context, se poate observa cum naratiunea respectiva promoveaza tacit un sistem de valori desuet. Totusi, ca de obicei, literatura reuseste – cu sau fara voia autorului – sa scoata in evidenta anumite nuante ideologice importante, care au fost ascunse sau ignorate in trecut. • Femei – Mihail Sebestian (192 pagini) Acest mic roman (sau volum de proze) ofera o experienta agreabila atat celor care il citesc pentru prima data, cat si celor care il recitesc. Felul in care Sebastian reprezinta femeile aici poate sustine acuzatia de misoginism. Ele apar de regula in ipostaze pasive, avand un statut aproximat prin cel al plantelor sau al obiectelor, sau fiind identificate ca simple anexe ale barbatilor. Toate aceste amanunte trebuie citite, desigur, in contextul intelectual al epocii. Era curent in acea perioada un misoginism care opunea "pasivitatea" femeii (creditata cu capacitatea de a crea doar in plan biologic, dar nu si in cultura) energiei creatoare in plan intelectual prin care erau legitimati barbatii. – Mihai Iovanel O lectura placuta, plina de emotie, Femei de Mihail Sebastian este alcatuita din 4 povestiri despre dragoste, care pot fi citite in ordinea gandita de autor sau aleatoriu. Sub reflector: un barbat si mai multe femei, de care se indragosteste in momente diferite ale vietii sale. Stefan Valeriu este elementul de legatura dintre cele 4 texte, fiind cand in centrul atentiei, cand simplu spectator. Dragostea apare in forme variate, fizica, sufleteasca, fizica si sufleteasca, cu femei tinere sau mature. O explorare a feminitatii si iubirii, scrisa intr-un stil tonic. – Andreea Apostu • Ioana – Anton Holban ( 224 pagini) Recuperata tarziu ca opera importanta a canonului interbelic, Ioana este poate cartea cea mai proustiana – adaptata la fondul si la tramele autohtone – dintre toate romanele cu astfel de ambitii scrise de prozatorii romani in epoca. Romanul e o exceptie in literatura noastra, propunand un personaj feminin cu atribute bine individualizate, ce e mai degraba un agent activ (nu pasiv) in cadrul cuplului protagonist. In plus, Holban reuseste sa scoata partial povestea Adulterinei din cadrele stramte si cliseizate ale literaturii vremii. Ioana marcheaza un moment experimental si este un varf al proustianismului romanesc.