Adina Coman este un autor discret, in ciuda faptului ca romanul Povestea preaiscusitului Dom’ Scart si a cutiei de scrisori i-ar fi putut da imboldul sa convoace altfel cititorii la intalnirile cu personajele sale. Chiar daca depaseste cadrul atipic al dialogului cu felina din amintitul roman, textele din volumul de fata pastreaza elemente comune in proiectia derularii. Prezervand aceeasi relaxata expunere, lipsita de densitate actionala (exceptie ar face, pe alocuri, cele doua provestiri semiotico-poli-tiste), Adina Coman propune derulari aparent lente, incarcate de imbierea aromata a descrierilor (autoarea priveste cu un ochi sigur detaliul, il reda cu acuratete, fara a mentine desfasurarea epica in limitele unei angajari referentiale), dar in egala masura dense ca implicare auctoriala. Lectorul se simte obligat, printr-un impus cod de politete in lectura pe care il impune Adina Coman, sa patrunda in laboratoarele incarcate de referinte livresti. Lectura poate ramane la suprafata textului, care isi pastreaza coerenta si intr-o astfel de abordare,dat este ghidata subtil prin implicarea auctoriala in dedesubturi tensionate, propunand negocieri si conventii cu lectorii. Un nucleu livresc dens face intreg caruselul de fapte sa se miste cu sens. Nu intamplator, ca de altfel si in precedenta lucrare, poezia invadeaza interstitiile, unge mecanismele actionale, permite o relaxata curgere epica. In arhipelagul epic Adina Coman intinde poduri prin jurnal sau corespondenta si inoata in apele limpezi ale poeziei. In toate cele patru texte pluteste acelasi aer enigmatic pastrat din Povestea preaiscusitului Dom’ Scart.. . In ciuda aparentei imersii tihnite in text, ramane mereu un rest, o intrebare sugerata, o sursa de tensiune interioara care duce obligatoriu povestea spre unica tema, aceea a conditiei umane. Sa nu uitam, totusi, ca Adina Coman este edic psihiatru. – Adrian Lesenciuc