Prima versiune a acestei scrieri a fost un text pe care Wittgenstein l-a dictat in engleza catorva din studentii sai de la Cambridge, in anul universitar 1934–1935. Cea mai mare parte a manuscrisului a fost rescrisa in germana in toamna anului 1936. Aici Wittgenstein arata, pentru prima data, cum folosirea a ceea ce a numit „jocuri de limbaj“ poate conduce la clarificari esentiale si, pornind de la acestea, la inlaturarea impresiei atat de puternice si persistente ca exista „probleme filozofice“. Textul de fata a precedat in mod nemijlocit si a pregatit elaborarea primei parti a Cercetarilor filozofice, piesa cea mai reprezentativa a filozofiei tarzii a lui Wittgenstein. El se recomanda, asadar, ca o buna introducere pentru intelegerea spiritului cu totul aparte care anima aceasta filozofie. „Este o boala foarte obisnuita si foarte raspandita a mintii sa postulam, in spatele tuturor actiunilor oamenilor, stari ale mintii din care «izvorasc» actiunile. Astfel apar pseudo-explicatii de genul: aceasta actiune izvoraste din caracterul omului, comportarea din caracterul poporului etc. etc. (Ne linisteste sa spunem ceva care are forma unei explicatii.) – Presupune ca cineva ar spune: «Moda se schimba deoarece gustul oamenilor se schimba.» – Iar daca un croitor inventeaza acum o alta croiala a fracului decat in anul precedent, de ce trebuie oare ca ceea ce noi numim schimbarea gustului sau sa nu constea, partial sau in intregime, tocmai in aceea ca el schimba croiala?“ (Ludwig Wittgenstein) Alte carti aparute la Editura Humanitas: Crucea si puterea Ganditorii rusii Valul negru