In cel mai recent roman al lui Jose Manuel Fajardo, Numele meu este Jamaica (2010) un barbat si o femeie, profesori universitari care se cunosc demult, se intalnesc cu ocazia unui congres la Tel Aviv si petrec pentru prima oara o noapte impreuna. Cu aceasta poveste aparent frivola incepe un labirint de aluzii literare si de referinte istorice, in momentul in care barbatul, Santiago Boroni, isi declara raspicat o noua identitate, afirmand ca se numeste Jamaica si ca este evreu. Relatare a unei crize existentiale profunde, provocate de doliu, romanul este in egala masura o meditatie despre contradictiile societatii moderne, despre sacrificiu, intoleranta si libertate.