Este punctul pe i la „Apocalipsa vesela” a lui Marian Ilea intr-un ciclu epic alambicat si iterativ, inconfundabil prin scurtcircuitari lingvistice si caracterologice, recognoscibil de asemenea datorita multiplelor strategii narative circumscrise, precum intr-un palimpsest, teatrologicului. La multa vreme dupa Budai-Deleanu, Transilvania de Nord stie sa rada subtire sau de-a dreptul caricatural de imperii, institutii, de metehne sau, printre altii, de „domnii consilieri de ieri si de astazi”. – Mircea Muthu