„Despre evenimentele din 1989 nu mai vorbesc nici macar cei implicati, pentru ca opinia publica actuala si-a primit prea multe portii de scepticism. Mai grav e ca unii dintre participanti au revizuit o intreaga conditie umana, reconfigurindu-si, pentru totdeauna, o structura interioara mutilata, fara nici o sansa credibila in afara tragicomicului. De aici o suma de pacienti istorici, inchisi in lagare interioare unde mocnesc interogatii nesolutionate. Bogdan Suceava parcurge un drum invers, convins de adevarul unor momente incandescente, imposibil de lasat in afara scrisului si istoriei. Ajuns la o maturitate creatoare si umana, el restabileste granitele interioare, culturale si sociale ale unei istorii a incertitudinilor.«Nu am dovezi. Sa zicem ca totul e fictiune.» Asa incepe naratorul lui Bogdan Suceava incursiunea in tumultul a doua zile reprezentative pentru revolutia bucuresteana din 1989. Cumva detasat si pastrind la distanta posibile atacuri incomode. Iata povestea revolutiei din perspectiva unui matematician in anul I de facultate, fiu de ofiter de militie, pornit intr-o aventura personala spre Universitate pentru a participa la redactarea statutului Ligii Studentilor. O nebunie, se-ntelege. Nu si pentru proaspatul student calit in armata. Calit e un fel de a spune; in fapt, traumatizat, incarcerat in toxice suspendari temporale si tembelizari pe linie. Drumul acesta la Universitate se ramifica din prezentul intens, apocaliptic, al revoltelor din decembrie ’89, spre trecutul impartit intre iubiri indecise, matematica si stagiul militar. Noaptea cind cineva a murit pentru tine este istoria unei memorii dislocate.” (Marius Mihet)