„Fiind un simbol al totalitatii regasit in orice act al interpretarii, coincidenta contrariilor uneste diversele niveluri ale hermeneuticii. La nivelul subiectiv al structurii unei opere, el se lasa interpretat de un autor sau altul. La nivelul intersubiectivitatii, unde se plaseaza hermeneutica noastra, coincidentia oppositorum isi lumineaza sensul printr-o interpretare de gradul al doilea, in care hermeneutul interpreteaza ceea ce autorul semnifica in mod concret. Altfel spus, analizand acest concept esential pentru intelegerea gandirii lui Mircea Eliade, facem cunoscute semnificatiile pe care autorul le acorda conceptului si, in plus, ne situam in interiorul coincidentei contrariilor insesi.” (Autorul)