Ida este o tanara fragila, cu veleitati artistice, in timp ce Vio este o femeie matura, viguroasa, de bun simt. Pe cat de diferite sunt ele atat ca varsta, cat si ca statut social si constitutie biologica, pe atat de puternic se simt atrase intr-un fluid senzual explorat de romanciera cu o subtilitate si o acuitate senzoriala remarcabile. Nici o clipa nu sunt depasite limitele unei pudori din care se hraneste esteticul insusi, dimpotriva accentul cade pe sondarea trecutului amoros al celor doua protagoniste si pe deviatiile comportamnetale ale pseudo-artistei. Finalul, poetic, arunca o lumina cruda asupra unei duble disparitii: “Uitara, una sa tuseasca la timp, cealalta sa continue…”