Moscova era ca o femeie care murise deja, insa copiii din pantecul ei mumificat erau inca in viata. La douazeci de ani dupa ce al Treilea Razboi Mondial a sters omenirea de pe fata pamantului, lumea e un cimitir urias din care se hraneste rugina. Incercand sa se fereasca de radiatiile bombelor atomice, supravietuitorii ai rasei umane se tarasc prin tunelurile metroului din Moscova. Artiom insa refuza sa creada ca lumea e cu adevarat pustie. Si daca, totusi, nu sunt singuri? Cum altcumva poate fi guvernat omul nostru? Trebuie sa i se distraga atentia tot timpul. Dirijat, ca sa zic asa. Are nevoie sa i se impuna o idee oarecare. Are nevoie de dusmani inventati pentru el, in permanenta! „Metroul moscovit a fost dintotdeauna un loc legendar, care l‑a inspirat pe Dmitri Gluhovski sa creeze o epopee fantastica!“ Serghei Lukianenko „Un spatiu inchis al autoclaustrarii, care traieste cu frica unui razboi total si inchide ermetic toate usile, izolandu‑se de Occident.“ Serghei Medvedev, jurnalist Forbes „Gluhovski are multe de spus despre natura umana si cu toate ca trilogia lui este mai degraba sumbra si nihilista, exista un sambure de umanitate ce straluceste pana la sfarsit, chiar daca stins.“ www.emagill.com „Gluhovski face din metroul rusesc o lume extrem de spectaculoasa!“ Moscow Times „Dmitri Gluhovski transforma metroul moscovit in ultimul refugiu al umanitatii. Trilogia lui a atins la coarda sensibila tanara generatie si din afara spatiului rus.“ Deutsche Presse‑Agentur „Un final excelent. Mi‑ar placea sa citesc si Metro 2036 (daca Dmitri va decide vreodata s‑o scrie).“ alexandrabemm.com „Ultima carte din trilogie nu dezamageste. Artiom continua sa caute, desi multi ii stau impotriva, un drum catre suprafata si un loc in care sa traiasca din nou la lumina.“ the‑pink‑moose.com „Un taram fantasmagoric minunat si original. Un roman excelent!“ Spiegel „Doar lucratorii de la metrou au fost pentru toti ceilalti un fel de ghizi bastinasi ai unor expeditii stiintifice in jungla. Erau crezuti cu sfintenie si toti se bazau integral pe ei, iar de cunostintele si de abilitatile lor depindea supravietuirea celorlalti. Multi dintre ei au devenit conducatori ai statiilor dupa caderea sistemului unic de administratie, iar metroul, din obiectiv complex al apararii civile – urias adapost antiatomic destinat salvarii unei parti a populatiei in caz de atac nuclear –, se transformase intr‑o aglomerare de statii care nu se supuneau unei singure puteri, cufundandu-se in haos si anarhie. Statiile au devenit independente si de sine statatoare, niste state pitice originale, cu ideologiile si regimurile lor, cu liderii si armatele lor.”  Alte carti de Dmitri A. Gluhovski: Metro 2033  Metro 2034