Ca Elena Lupescu, amanta si apoi sotia regelui Carol al II-lea isi scria memoriile nu exista nici o indoiala. Exista insa o problema privind perioada acoperita de aceste memorii. Parte din ele au aparut in timpul vietii lui Carol si a Elenei Lupescu, e vorba de paginile date publicitatii in octombrie 1927 de "London Sunday News" si de revista romaneasca "Realitatea ilustrata". Ce s-a intamplat dupa 1927? Se stie ca cuplul de amanti, printul Carol si Elena Lupescu traiau fericiti la Neuilly, in Franta, el sub numele de Carol Caraiman – ea, Magda Lupescu. Inca din 1925 Carol renuntase la tron, dar urmarea cu atentie evenimentele din tara. Dupa moartea regelui Ferdinand, in 1930, Carol s-a grabit sa se reintoarca la Bucuresti si sa urce pe tron. In pofida promisiunilor date liderilor politici, tarii si mamei sale, regina Maria, Carol al II-lea si-a adus imediat iubita la Bucuresti. Cand a fost silit sa paraseasca Romania, in toamna lui 1940, de aceasta data pentru totdeauna, a luat-o cu el si pe "Duduia" (diminutiv cu care o alinta pe Elena Lupescu). Carol era un om insetat de cunostinte, asculta muzica buna, frecventa muzee, citea, scria. Multa vreme nu s-a stiut ca Regele Carol al II-lea isi scrie memoriile. Dupa ce a scris sute de pagini de "insemnari zilnice", ele sunt ferecate, din felurite motive, si in cursul catorva decenii urmatoare, cineva razuieste cuvinte si propozitii, daca nu pur si simplu rupe pagini si le face disparute. Oricum, volumele "Insemnari zilnice" (11 martie 1937-19 mai 1941) editate in romaneste de istoricul Nicolae Raus, cu un studiu introductiv de prof.univ. Ioan Scurtu, reprezinta izvorul esential de cunoastere a epocii. Desi in "Insemnarile zilnice" Carol nu inregistreaza memorialistica Duduii, sunt convins ca Elena Lupescu avea o asemenea preocupare. Dovada exista, am amintit-o (paginile memorialistice publi- cate in 1927). In anii ’80 l-am cunoscut pe cineastul Pavel Constantinescu, a prezentat la Tel Aviv doua filme documentare despre Brancusi si a ramas sa traiasca in Israel. Descoperise o nepoata a Elenei Lupescu, stabilita demult in Galileea si dorea sa faca un film documentar despre "cuplul secolului – regele si amanta sa". A plecat pe urmele cuplului la Paris, Neuilly, Havana, Rio de Janeiro, Escoril. S-a intors entuziasmat, stransese mult material documentar si filmat, tacuse fotografii, cauta un sponsor, o institutie, un forum cultural interesat de un asemenea film. Fiind fugit din Romania nu putea sa se gandeasca la vreaun sprijin romanesc. Asa am aflat de existenta unor memorii ale Elenei Lupescu. Cum au ajuns la Pavel nu am apucat sa aflu. Nu stiu daca filele care au ajuns la mine reprezinta intreg manuscrisul. PAvel incepuse sa scrie scanariul filmului. A murit insa subit si proiectul s-a spulberat. -Tesu Solomovici