Are dreptate Alex. Stefanescu sa identifice in proza lui Ovidiu Dunareanu „o suprarealitate, obtinuta prin transfigurarea ra­di­cala a peisajului dobrogean si a stilului de viata din spatiul delimitat de Dunare si Marea Neagra”; are dreptate si Angelo Mitchievici cand scrie ca, prin poveste, Ovidiu Dunareanu „reali­zea­za harta unui teritoriu mai putin explorat, o parte a Dobrogei sud‑du­na­rene, o zona a ei care isi are centrul simbolic in loca­litatea Ostrov, dar care se intinde pe ambele maluri ale Dunarii”. O suprarealitate? Un spatiu geografic filtrat prin constiinta artis­tica a unui prozator cu totul remarcabil? Si una, si alta. In fond, Lumina indepartata a fluviului (…) este o carte a facerii lumii si nu despre geneza acesteia (…).Ioan HOLBAN[Ovidiu Dunareanu] a devenit unul dintre cei mai importanti scriitori romani de azi, in ciuda faptului ca postdecembrismul nostru revolutionar nu este in stare sa mai discearna adevaratele valori contemporane. Autor al multor volume de proza scurta, Ovidiu Dunareanu a trecut la roman fara a iesi din formula care l‑a consacrat ca pe unul dintre cei mai autentici povestitori de factura balcanizanta, alaturi de Panait Istrati, Stefan Banulescu, Fanus Neagu (…).Theodor CODREANU