Proiect editorial aparut sub egida Primariei Comunei Maieru. In Maieru am trait cele mai frumoase si mai fericite zile ale vietii mele. Pana ce, cand sa implinesc zece ani, a trebuit sa merg la Nasaud, la liceu. De la Maieru la Nasaud, cale de cinci ore cu trasura, am plans amarnic, parca instinctul mi-ar fi spus ca nu voi mai avea niciodata bucuria de viata ce am simtit-o in comuna mare, bogata, de la poalele Ineului, cel cu zapada eterna. (Liviu Rebreanu, Marturisiri) O noua carte despre viata lui Rebreanu trebuie deci sa fie, inainte de toate, o carte exacta, o carte cinstita. Este supremul omagiu ce-i poate fi adus. – Niculae Gheran, Tanarul Rebreanu Romanismul vazut de Rebreanu pare a fi general valabil peste ani; pentru el, romanul are intuitia eternitatii lui ca fiinta colectiva. De aici, imensa lui putere de a se asimila imprejurarilor, pastrandu-si totusi intact sufletul . S-ar crede astfel ca cel care ar avea de gand sa scrie biografia lui Rebreanu le-ar avea pe toate la indemana, insa, dupa marturisirile lui Rebreanu insusi, din Romanul romanelor – material pentru conferinte -, aflam ca biografia sa interioara este mai ascunsa decat cea exterioara. Sa nu uitam si faptul ca biografia scriitorului, pe alocuri, atata cata este prezenta in scris, se zbate intre realitate si fictiune, mai ales cea cu argumente provenite din partea unor confrati literari sau a celor din familie.Ne intrebam asadar, pe buna dreptate, astazi, dupa ce vedem atatea puncte de vedere din partea celor ce privesc, fiecare in parte, din alte puncte de vedere decat cele ale predecesorilor lor, daca Rebreanu va fi sau nu un autor al viitorului. Tinand, de asemenea, cont de atatea izvoare documentare insuficient cercetate, suntem siguri ca alaturi de acel depozit de date apartinatoare lui Niculae Gheran, vom asista la noi exegeze asupra operei rebreniene, dar si a intregii existente zbuciumate a scriitorului, ingemanate cu cele scrise. Rebreanu vorbeste despre spiritul ardelean ca fiind fata-n fata cu cel romanesc: Spiritul romanesc e unic si cuprinde, deopotriva, ardelenismul, moldovenismul, muntenismul sau oricum s-ar numi particularismele din care se alcatuieste fizionomia sufleteasca a neamului nostru, cea mai unitara parte in lumea asta. (…) Referitor la Transilvania si misiunea ei spirituala, Rebreanu afirma intr-un interviu (…) ca Transilvania are rolul de a aduce in viata romanilor acea conceptie de seriozitate si tenacitate de care au nevoie. Intr-o alta marturisire, Rebreanu sustine ca toata opera lui se datoreaza Ardealului: Pot sa afirm ca opera mea n-ar exista fara Ardeal care-i da totul. Fara sa fie locala prin aceasta si sa aiba o culoare regionala, ardelenismul – in ce are mai pretios e toata opera mea. Socot ca Ardealul e un plus de eticism in arta, o lege a artei, cu locul, cu aerul, cu pamantul, cu omul si viitorul ei . – Iacob Naros