Odata cu Immanuel Kant (1724–1804) filosofia ajunge la maturitate, inaugurand etapa contemporana. Ea se elibereaza de ultimele vestigii ale medievalismului care inca dainuia in secolul al XVIII-lea si pune in centrul reflectiei omul istoric, preocupat sa isi croiasca singur destinul prin intermediul ratiunii. Kant reprezinta apogeul acestui ideal si deschide calea gandirii umaniste ulterioare care, chiar si cand nu accepta ideile kantiene, se misca in spatiul delimitat de acestea. Cartea de fata se axeaza pe doua dintre cele mai durabile si influente aspecte ale operei kantiene: teoria cunoasterii, cu a sa faimoasa „revolutie copernicana“, si etica, al carei punct nevralgic este constituit de afirmatia categorica potrivit careia omul trebuie sa faca astfel incat sa fie rational si liber. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)