Jurnalul ultimilor ani 1938-1940. Inedit O opera in care atitudinea morala si loialitatea joaca un rol asa de mare poate parea invechita multor oameni de azi. Solidaritatea nationala pe care N. Iorga a predicat-o necontenit a ramas o formula conventionala, repetata la festivitati, in timp ce o faramiteaza imbranceala partidelor si a intereselor personale. Se publica astazi pentru prima oara caietele XX-XXII, care intregesc Memoriile cu perioada de la 25 februarie 1938 la 26 noiembrie 1940, o seara inainte de sfarsitul in fata unui pluton de executie improvizat. Existenta acestui material inedit a fost complet necunoscuta publicului, chiar istoricilor preocupati de biografia invatatului sau de ilustrarea activitatii politice din ultimii ani de pace inainte ca tara sa fie absorbita de-al Doilea Razboi Mondial. Cititorii partii precedente a jurnalului vor gasi detalii despre cum a evoluat situatia si despre regimul acelor ani, cu care Iorga a colaborat, dar il vor recunoaste si pe el insusi, chiar daca unele aspecte – nemultumire coroziva, resentiment, vanitate – care i-au influentat relatiile personale apar aici intr-o lumina mai puternica. – Andrei Pippidi Am luptat contra dictaturei si n-am facut cardasie cu ea. Voiu lupta si de azi inainte contra ei. Sunt ferm convins ca viitorul Statului roman nu este nici dictatura, nici comunismul. Sunt alte forme specifice adequate Statului roman. Le poate imprima cine cunoaste profund istoria acestui neam nenorocit. De viitorul Romaniei nu desperez. A trecut ea si prin altfel de zile decat acestea. Este un mister al dainuirii noastre peste tot raul ce vreau sa ni-l faca altii, pentru acela pe care din orbirea noastra ni-l facem singuri. Editie ingrijita, introducere si note de Andrei Pippidi Fotografia de pe coperta: N. Iorga in 1938