Cel de-al cincilea volum al Jurnalului lui Ion Ratiu, Stradanii zadarnice pentru unitatea exilului (1974-1978) , descrie eforturile autorului de a mobiliza exilul la actiuni eficiente si indraznete impotriva regimului Ceausescu si de a inchega o organizatie unica a emigratiei romanesti. Aceasta carte a aparut cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc. Continutul volumului nu reprezinta obligatoriu pozitia oficiala a Institutului. Aceasta carte a aparut cu sprijinul Ratiu Family Charitable Foundation, Londra. In perioada 1974-1978, in Comitetul National Roman (CNR), condus de Constantin Visoianu, neincrederea si dezacordurile au predominat intre aproape toti membrii si nemembrii sai. Se criticau pe rand unii pe altii, uneori deschis, dar, in general, pe la spate. Nu exista unitate intre exilatii romani nici macar in tarile unde se refugiasera, cu atat mai putin la nivel global. Acelasi joc de-a soarecele si pisica s-a desfasurat neabatut si cu Ion Ratiu. Cu toate acestea, el si-a continuat cu incapatanare misiunea, hotarat sa incerce din rasputeri sa genereze unitate, vorbind despre obiectivul sau oricui voia sa il asculte, chiar si celor care nu voiau. – Nicolae C. Ratiu In seara zilei de 15 octombrie 1975, Ion Ratiu a purtat o discutie amicala cu Noel Bernard, directorul Departamentului romanesc de la Radio Europa Libera, pe care a mentionat-o si in jurnalul sau. Printre altele, interlocutorul i-a spus: "Tu esti un Don Quijote romanesc". Desi a afirmat ca nu s-a simtit deloc jenat de remarca celuilalt, Ion Ratiu trebuie sa fi fost oarecum stanjenit de o astfel de caracterizare, care sugera ca este un aventurier, iar activitatea sa politica din exil, o iluzie. Insa Noel Bernard l-a descris cu afectiune, si probabil ca a avut dreptate, intr-un anume sens. Ratacind atatea decenii in exil, Ion Ratiu a fost permanent intr-o cautare de sine, asemenea cavalerului spaniol. Actiunile sale au fost indraznete, unele trecatoare, altele hazardate, dar niciodata nu s-a temut de dificultati si nici nu a sovait in fata primejdiei. – Stejarel Olaru