„Cind este amenintata, existenta se arata in toata goliciunea ei si ne frapeaza prin extrema simplitate a mecanicii sale. De-a lungul ceasurilor de carcera, am descoperit aceste mecanisme fruste: frica anuleaza orice pretinsa complexitate psihica, apoi setea si foamea alunga frica, ramine aiuritoarea banalitate a mortii, dar acest frison al spiritului devine repede ridicol in comparatie cu micile umilinte trupesti… in sfirsit vine dezgustul fata de sine, fata de acea mica sfera a existentei care se credea pretioasa, pentru ca era unica, si care ajunge sa se sparga printre atitea alte basici de tot felul.”