In dimineata zilei de 18 noiembrie 1877, parintele Iraclie, suferind precum Iov – traind suferinta aceea nedreapta a omului drept, suferinta de neinteles cu mintea omeneasca, pe care nici macar el nu o intelesese pe deplin – , s-a ridicat si a acceptat ca lepadarea de sine are sensuri mult mai profunde. Teologul Iraclie Golembiovschi a inteles, prin propria experienta, cartea invechita a mult prea incercatului Iov si a ales sa se implice. – Adrian Lesenciuc