„Nicolae Velea este un ironist cu o remarcabila capacitate de inventie verbala, unul dintre cei mai fini pe care i-a produs proza romaneasca dupa 1960. Punctul lui de plecare este, prin placerea spectacolului verbal, Marin Preda din O adunare linistita, dar si Creanga prin siretenia limbajului si gustul pentru personajele dugoase, sucite, in genul lui Danila Prepeleac. Un spirit folclorizant si un Creanga al ArgesuluiN. Velea nu aspira totusi sa fie. Taranii lui sufera de un complex al rafinamentului si trec, ca aristocratii din proza lui Proust, prin stari abstracte de neliniste. Un taran isi priveste dimineata degetele de la picioare si simte o bucurie eliberatoare, un altul aude sunetele vechii lui proprietati si cade la ganduri rele. O invatatoare in preajma pensionarii se simte cotropita de o bucurie a faptelor marunte si, prevazatoare, isi chibzuieste si fragmenteaza sentimentele. Taranul care isi priveste cu mila bucuroasa degetele mai are o boala (boala mea): sta cu burta in sus si se uita la cer fara sa se gandeasca la nimic. El are, cu alte cuvinte, simtul contemplatiei si al gratuitatii, neobisnuit intr-o lume reputata pentru practicismul ei ingust.“ – Eugen SimionCele 28 de povestiri din volumul Intalnire tarzie, semnat Nicolae Velea (n.13 apr.1936 Cepari, Arges – d.31 ian. 1987, Bucuresti) abordeaza subiecte diverse.Titluri precum In treacat, Ragaz intins, Zbor jos, Poarta, Noapte si altele ne poarta printre tulburator si amuzant, ieri si azi, oameni si locuri – toate, secvente ivite fulgurant, sugerand starea, dupa care dispar, pentru a face loc altor emotii, altor intrebari, altor destine.In mediul rural se petrec de ceva timp schimbari majore. Colectivizarea a venit peste oameni, iar ei se afla in profundul proces al tranzitiei. Pamantul nu mai reprezinta reperul absolut, ci mai degraba noutatile: masini, ochelari, functii marunte – tocate in imensul aparat care se cheama partidul.Personajele, oameni ai satelor, sunt golite de continut, iar pana la instalarea in alta matca, au vreme – si resurse – pentru a observa particularitatile naturii, ale propriului trup fizic, dar, mai ales, aplecare catre resorturile interne.Preluand lumea sateasca de la un colos ca Marin Preda, scriitorul Nicolae Velea nu o mai pastreaza insa doar intre granitele traditionale.Cu In treacat patrundem abrupt in lectura volumului. Titlul, care spune, in linii mari, povestea dintre Adina si Duminica, desfasoara chiar de la inceput una din marcile constante ale scriiturii: sugestia, semnificatia.In pragul varstei de 20 de ani, Duminica se gandeste ca e prea tanar, ca mai are inca mult din viata in fata, pana sa se inhame la indeleticiri serioase, majore.De aceea, surprins de intensitatea sentimentului pentru Adina si de disponibilitatea ei, se pune pe farse. Caci doar, nu-i asa, “prea traise iute” si, de la amvonul varstei de 20 de ani, mai e inca atata vreme pentru jocuri si glume…Zbor jos ne invita sa luam parte la schimbarile prin care trece copilul Andrei Prundaru. Dupa ce, multa vreme, sentimentul ca defileaza in fata oamenilor ca o carte deschisa il chinuise pana la epuizare, Andrei incepe sa observe contrariul. Ca sa se…