Roman al unei dilematice maturizari, Geaca lui Kafka se constituie dintr-o succesiune de episoade din copilaria si tineretea unui narator solitar ce pare a cauta sa-si depaseasca insingurarea printr-o apropiere de tatal sau, de unii dintre colegii de scoala sau de diferite personaje feminine de care se simte atras. Evolutia sa interioara, deloc evidenta, trebuie descifrata in scenele cu incarcatura metaforica in care isi prezinta experientele marcate de angoase si obsesii. Ca pentru a complica decodarea, intre astfel de scene care fac loc adesea straniului si macabrului, atunci cand nu sunt pur si simplu delirante, se strecoara pasaje parca scoase din manuale de anatomie si fiziologie, apoi fragmentele unui discurs eseistic despre evolutia culturii in secolul XX. Remarcabila este cu siguranta intrepatrunderea fireasca a realului cu fantasticul in redarea a ceea ce, dincolo de etapele unei maturizari, ar putea fi o dificila ascensiune dinspre confuzie si intuneric spre lumina si sens.