Stilistician de rara sensibilitate, in sufletul caruia ritmul lumii cartii suna tot atat de clar si de melodios precum scandarile ritmurilor poetice antice – cu care isi incanta auditoriul, G. I. Tohaneanu s-a aplecat cu toata receptivitatea, consubstantiala, asupra operei marilor nostri scriitori. In filigranul acestora a stiut sa reveleze permanent sufletul scriitorului, spiritul lumii: Studii de stilistica eminesciana (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1965), Stilul artistic al lui Ion Creanga (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1969), Expresia artistica eminesciana (Timisoara, Editura Facla, 1975), Dincolo de cuvant. Studii de stilistica si versificatie (Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1976), Arta evocarii la Sadoveanu (Timisoara, Editura Facla, 1979), Eminesciene (Eminescu si limba romana) (Timisoara, Editura Facla, 1989) , De ce Eminescu , in colaborare cu Eugen Todoran, prietenul sau (Resita, Editura Timpul, 1999), Neajungerea limbii . Comentarii la Tiganiada de I. Budai-Deleanu (Timisoara, Editura Universitatii de Vest, 2001), Scrisori din roase plicuri (Timisoara, Editura Eubeea, 2002), Lampa de langa tampla (Timisoara, Editura Amphora, 2005). Truda a celui ce nu osteneste sa se lupte cu neajungerea limbii – asupra careia gloseaza in studiile sale, deslusindu-i tensiunea dramatica pe care o ausculta in vibratiile textului artistic -, opera cercetatorului, diversa si totodata unitara, se impune cititorului prin stilul inconfundabil, in care rigoarea stiintifica este contrabalansata de fervoarea spiritului impatimit de lumea incandescenta a literaturii. – Valy Ceia