Intr-un foc de tabara afli imaginea unei vieti. Pregatirea rugului, aprinderea focului, izbucnirea lui, flacarile inaltate pana la cer, scanteile jucause care plutesc, precum o puzderie de licurici, deschiderea intru taina a celor din jurul lui… La sfarsit, jarul cu lumina lui palpaitoare, adunand in el povestea arderii entuziaste si jubilatorii, a comunicarilor starnite. Chiar si dupa stingere, focul ramane aprins in inimile bucurate ale celor ce l-au vegheat. Se adauga intru invesmantarea in lumina a fiintei. Apostolul Iubirii ne spune cum Hristos ii asteapta la mal pe apostoli cu "jar pus jos si peste pus deasupra, si paine" (Ioan 21, 9). Jar, peste, paine – toate preparate de El, toate cu incarcatura testamentara. A fost tabara tihnita a unei ultime cine a lui Hristos cu ucenicii Lui. O cina a Invierii, ca si cea de la Emaus.