La plecarea nostra de la parintele Proclu, imi amintesc ca ningea ca in povesti. parintele mi-a dat lacatul sa-l inchid pe dinafara, iar sotul si copiii au luat-o inainte spre masina. L-am incuiat pe dinafara, iar parintele mi-a strigat cu voce tare: Hristos a inviat!. I-am raspuns: Adevarat a inviat! Mi-a mai strigat o data, si inca o data, de trei ori. Repet, era ajunul Craciunului, iar el imi striga: Hristos a inviat!. Am avut, insa, atunci sentimentul ca il inchid intr-un mormant. A fost, intr-adevar, ultimul Craciun la care am mers noi la el. Parintele a mai prins un Craciun, dar noi nu l-am mai colindat. El stia ca era ultimul nostru Craciun cu el si ne lasa bucuria Invierii. -Oana-Maria Smoc Poti sa n-ai casa, poti sa n-ai nici traista la tine, poti sa n-ai nimica, daca Il ai pe Dumnezeu, ai totul! Ai bucurie si ai multumire in suflet ca Dumnezeu este cu tine. -Parintele Proclu