Monografia Fiducia si administrarea bunurilor altuia, reluand si dezvoltand unele studii si articole ale autorului pe aceste teme, nu isi propune o analiza exhaustiva si completa a celor doua institutii, ci, mai curand, avand in vedere specificul si formatul colectiei in care apare, se doreste a fi doar o introducere in studiul acestora si un instrument util pentru cei care – doctrinari sau practicieni ai dreptului – doresc sa aprofundeze institutia fiduciei si/sau pe cea a administrarii bunurilor altuia. Initiativa introducerii fiduciei si a administrarii bunurilor altuia in dreptul civil roman este laudabila, dat fiind faptul ca ele s-au conturat si afirmat ca institutii de drept dinamice si foarte utile in dreptul contemporan, gasindu-si locul in cele mai moderne reglementari. Din pacate, distanta dintre intentia legiuitorului roman, laudabila, si rezultatul concret obtinut prin textele adoptate este prea mare si transforma reglementarea romaneasca intr-una greu si rar aplicabila, spre deosebire de reglementarile care au inspirat-o. Analiza fiecareia dintre institutiile examinate este facuta distinct, prezentand specificul si individualitatea acestora, dar semnalandu-se, de fiecare data cand este cazul, legaturile dintre ele, intrepatrunderea reglementarii si influenta reciproca, aspecte ce vin sa justifice, de altfel, abordarea ambelor institutii in prezenta lucrare. Monografia nu scapa din vedere nici normele de drept international privat privind fiducia, evidentiind, pe de o parte, sursa de inspiratie pentru textul de lege din Codul civil roman, Conventia de la Haga privind legea aplicabila trust-ului si recunoasterii acestuia din 1 iulie 1985, si, pe de alta parte, experienta altor sisteme de drept la intalnirea cu trust-ul.