Cartea de fata se refera la o serie de teorii din arhitectura contemporana ce apartin unor super-staruri ca Peter Eisenman sau Rem Koolhaas. Ea incearca insa si sa evidentieze anumite coordonate teoretice ale practicii arhitecturale romanesti – ca de exemplu, relatia sa contradictorie cu „modernitatea”. Din toate aceste surse eterogene, volumul extrage insa o concluzie si vrea sa transmita un mesaj: dimensiunea teoretica a arhitecturii e o constructie explicita, o realitate fabricata si in acest sens o „fictiune”. Dar fictiunile arhitecturii devin in mod necesar si o realitate palpabila si sunt cel putin la fel de importante ca toate celelalte fictiuni in care ne-am obisnuit sa traim azi.