Crescuti doar de o bunica, trei frati descopera un extraterestru cu trei ochi, trei maini si trei picioare. Cu o mana poate arata spre trecut, cu alta spre prezent, iar cu a treia spre viitor. Cu ochiul albastru vede spatiul, cu cel verde vede timpul, iar cu cel portocaliu viseaza. Extraterestrul le vine in ajutor copiilor, iar ei il sprijina sa inteleaga ce inseamna economia in sistemul solar. Si mai ales ii dau un nume pamantesc.Matei Visniec: „Despre copiii nostri si hotii de timp. Oare mai stiu, astazi, adultii, sa le ofere timp copiilor?” Am scris „Extraterestrul care voia ca amintire o pijama” pornind de la aceasta intrebare, dar si de la tragedia umana traita in ultimele doua decenii de Romania. In jur de patru milioane de romani s-au dus sa lucreze in strainatate si deseori copiii lor au fost incredintati bunicilor, altor rude apropiate, ba chiar vecinilor… Nu vom putea evalua niciodata, cu nici un instrument psihologic sau sociologic, frustrarea resimtita de acesti copii care au crescut fara prezenta mamei si a tatalui, fara acest timp unic, bogat in sentimente si incredere in viata, pe care numai un parinte il poate darui copilului.