Pentru Nicolae Esinencu, istoria a fost expresia totala a unui timp, deosebitele ei fete luminandu-se, developandu-se, influentandu-se si definindu-se reciproc. Dar Nicolae Esinencu nu le-a luat in considerare in relatia lor directa, imediata, care, la prima vedere, poate fi inselatoare, ci in jocul de lumini si de umbre, de tainice reverberatii. Adevarul descris in paginile romanului reprezinta experienta timpului pe care l-a trait scriitorul, pe care l-am trait si noi. – Vitalie Raileanu